Draga mea,/ Dragul meu marinar,
Orice început are și un sfârșit. Tu ai ajuns în punctul în care trebuie să ne despărțim pentru că aripile tale au început să prindă contur.
Ia-ți avânt și zboară spre un viitor mai frumos, unul ales numai de tine! Fii bun cu tine în primul rând, fii bun cu cei din jurul tău, iar sufletul îți va mulțumi pentru asta mai târziu!
Ești mic acum, iar aceste cuvinte nu sunt pe înțelesul tău. Așa că vin cu o rugăminte:
„Mami/ Tati/ Mamaie/ Tataie, păstrați aceste rânduri in cutiuța cu amintiri a „omului în devenire”! Spuneți-i, vă rog frumos, că la începuturi a fost cineva care a ținut loc de mama (pentru câteva ore pe zi), care i-a șters lacrima atunci când dorul de casă îl cuprindea, care împărțea jucăriile astfel încât să fie suficiente pentru toată lumea (toți doreau aceeași jucărie), care l-a „obligat” să se îmbrace și să se încalțe singur, care l-a aplaudat atunci când a spus un cuvânt sau o poezie sau când a reușit, în sfârșit!… să ceară voie la toaletă.
Te mai rog, mami, să-i spui că „Doamna” și câteodată „Mami” sau „Mamaie” l-a iubit aproape în aceeași măsură ca pe copilul pe care îl avea acasă.
Îți mulțumesc, copile, că mi-ai înseninat ziua când aceasta nu începea prea bine și îți mai mulțumesc că mi-ai încărcat sufletul cu FERICIRE, INOCENȚĂ și PURITATE și mi-ai arătat cum e să fiu din nou COPIL!
Semnat,
Doamna Alina